Poate o persoană cu depresie să reducă mult alimentele ultraprocesate din dieta obișnuită? Un studiu publicat în septembrie în JAMA Psychiatry a testat în primul rând această posibilitate. A observat și simptome mai puțin intense în perioada cu mai puține ultraprocesate, însă nu a fost conceput pentru a demonstra eficacitatea unui tratament al depresiei.

Ce au testat cercetătorii

Au participat 20 de adulți cu depresie, consum mare de ultraprocesate și cel puțin o problemă metabolică declarată; 19 au încheiat studiul. Fiecare a trecut prin dieta obișnuită și printr-o dietă cu puține ultraprocesate, în ordine stabilită aleatoriu. Participanții știau ce dietă urmau și acceptaseră să nu schimbe medicația, psihoterapia, somnul sau exercițiul fizic.

Obiectivele principale au fost fezabilitatea și acceptabilitatea: dacă intervenția poate fi organizată și urmată de participanți. Consumul declarat a scăzut, iar participanții au apreciat intervenția ca utilă. Scorul mediu PHQ-9, un chestionar pentru simptome depresive, a fost 5,53 în perioada cu puține ultraprocesate și 8,68 în cea cu dieta obișnuită. Aceste rezultate erau exploratorii, iar aportul alimentar a fost raportat de participanți, nu măsurat obiectiv. Nu au fost raportate evenimente adverse, dar lotul mic nu poate stabili siguranța pentru toate persoanele cu depresie. Cercetarea a primit sprijin din partea institutelor naționale de sănătate din SUA și a Universității California din San Francisco. Lucrarea originală.

Într-un studiu cu perioade succesive, aceeași persoană poate servi drept propriul comparator. Asta limitează unele diferențe dintre participanți, dar nu rezolvă toate problemele de interpretare: contează ordinea perioadelor, ce schimbări persistă și așteptările celui care știe că urmează intervenția. Un rezultat pe o scală de simptome trebuie apoi confirmat într-o cercetare care urmărește explicit eficacitatea, nu doar posibilitatea de a organiza intervenția.

De ce asocierea cu depresia este cercetată

„Ultraprocesat” descrie o categorie de produse din clasificarea NOVA, bazată pe modul de preparare industrială și pe formulare. Nu înseamnă orice aliment care a trecut printr-un proces: clasificarea separă alimentele minim procesate, ingredientele culinare, alimentele procesate și formulările ultraprocesate. Lista ingredientelor și tipul produsului au relevanță; simplul fapt că alimentul este ambalat nu răspunde întrebării.

O revizuire sistematică din 2022 a inclus 17 studii observaționale, dintre care 15 măsurau alimentația și sănătatea mintală în același interval, iar două urmăreau participanții în timp. Consumul mai mare era asociat cu rezultate mai nefavorabile pentru sănătatea mintală. Acest tip de dovezi nu stabilește însă că procesarea industrială, în sine, provoacă depresie.

Direcția legăturii și factorii care influențează simultan alimentația și starea psihică sunt esențiali. Dacă două lucruri apar împreună, nu știm automat dacă unul îl produce pe celălalt. Nici rezultatele privind apariția depresiei în populație nu răspund direct la întrebarea dacă schimbarea dietei tratează o depresie deja diagnosticată.

Din acest motiv, nu putem transforma studiul pilot într-o listă de aditivi „care provoacă depresie”. O intervenție alimentară schimbă mai multe lucruri simultan. Pentru a identifica o cauză ar trebui separate efectele compoziției nutritive, ale aportului energetic și ale altor caracteristici ale produselor.

Unde se încadrează alimentația în îngrijire

Informațiile NHS despre tratamentul depresiei descriu opțiuni alese după severitate, istoricul bolii și preferințele persoanei: intervenții psihologice, medicamente și, în anumite situații, combinații. O schimbare alimentară nu justifică oprirea unui antidepresiv. Întreruperea bruscă poate produce simptome de sevraj și trebuie discutată cu medicul care prescrie tratamentul.

Pentru cititor, întrebarea utilă este dacă o schimbare sustenabilă a alimentației poate fi integrată în îngrijirea existentă. Nu dacă trebuie abandonată aceasta după un titlu despre dietă. Un studiu mic oferă o ipoteză de testat; nu oferă o probabilitate individuală de vindecare și nu transformă boala într-o responsabilitate morală a celui care mănâncă un anumit produs.

Surse