Un rezultat ecografic de „ficat gras” nu spune singur cât de afectat este ficatul. Grăsimea acumulată și fibroza — formarea de țesut cicatricial — sunt lucruri diferite. În boala hepatică asociată disfuncției metabolice, gradul fibrozei contează pentru riscul de complicații, iar evaluarea lui poate începe cu analize uzuale, fără biopsie. Ghidul EASL–EASD–EASO din 2024.

Ce s-a schimbat prin numele MASLD

MASLD este acronimul englez pentru boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice. Înseamnă prezența steatozei, adică a grăsimii în ficat, alături de cel puțin un factor de risc cardiometabolic. Printre acești factori se află diabetul de tip 2, excesul ponderal și alte modificări metabolice. Termenul a fost adoptat în 2023 și înlocuiește vechea denumire NAFLD, boala ficatului gras nonalcoolic. Definiția și noua clasificare.

Schimbarea pune în prim-plan legătura cu sănătatea metabolică, dar nu înseamnă că orice steatoză este automat MASLD. Medicul evaluează și consumul de alcool, medicamentele, alte boli hepatice și eventualele cauze coexistente. Persoanele cu factori metabolici și un consum mai mare de alcool pot intra într-o categorie distinctă, numită MetALD.

În cadrul bolii pot exista steatoză izolată, inflamație hepatică asociată steatozei — MASH — și grade diferite de fibroză. Aceste distincții schimbă urmărirea și tratamentul.

De ce transaminazele normale nu exclud problema

ALT și AST, numite și transaminaze, oferă informații despre afectarea celulelor hepatice. Nu sunt o măsură directă a cantității de țesut cicatricial. Ghidul european precizează că persoane cu MASLD și transaminaze normale pot avea totuși inflamație importantă și fibroză avansată. Ghidul, secțiunile despre evoluție și diagnostic.

Ecografia și analizele răspund, așadar, la întrebări care se completează. O descriere ecografică a steatozei nu înlocuiește evaluarea fibrozei, iar o valoare normală a ALT nu poate fi folosită singură pentru a închide investigațiile într-un context de risc.

EASL, EASD și EASO recomandă căutarea bolii și a fibrozei avansate la persoane cu diabet de tip 2, obezitate abdominală plus un alt factor metabolic ori enzime hepatice persistent crescute.

FIB-4 este un prim filtru

FIB-4 combină vârsta, AST, ALT și numărul de trombocite. Rezultatul ajută la identificarea persoanelor care ar putea avea nevoie de evaluare suplimentară; nu este un diagnostic de fibroză și nu descrie singur un stadiu exact. AASLD: evaluarea neinvazivă a MASLD.

În traseul european, un scor sub 1,3 sugerează un risc mic de fibroză avansată, cu reevaluare ulterioară în funcție de context. Valorile intermediare, între 1,3 și 2,67, cer o decizie suplimentară: elastografie sau intervenție asupra riscului metabolic urmată de reevaluare, în condițiile descrise de ghid. Scorurile mari cresc suspiciunea și necesitatea evaluării specializate. Algoritmul EASL–EASD–EASO.

Pragurile nu se aplică mecanic tuturor. La persoane de peste 65 de ani, limita inferioară folosită este 2,0; sub 35 de ani, performanța FIB-4 este mai slabă. Vârsta poate modifica scorul chiar fără o modificare comparabilă a ficatului. În plus, un rezultat mic nu exclude toate cazurile de fibroză avansată, iar un rezultat crescut poate fi fals pozitiv.

Ce aduce elastografia

Elastografia evaluează rigiditatea ficatului, o proprietate care poate ajuta la estimarea fibrozei. Ea poate completa FIB-4 când primul rezultat nu lămurește riscul. Unele situații cer alte teste sau interpretarea de către un specialist. AASLD descrie această folosire succesivă a metodelor, care permite multor persoane să fie evaluate fără biopsie. Explicația AASLD.

Testele neinvazive au limite: nu arată toate modificările microscopice ale inflamației, iar rezultatele pot fi neconcludente sau discordante. Ghidul european arată că biopsia nu este necesară pentru management în majoritatea cazurilor, dar poate rămâne utilă pentru diagnosticul definitiv al steatohepatitei ori pentru clarificarea altor cauze.

La consultație merită aduse ecografia, analizele anterioare, lista medicamentelor și informații despre diabet, tensiune, lipide și consumul de alcool. Întrebarea care organizează evaluarea este dacă există risc de fibroză și ce test poate clarifica acest risc.

Surse