Scăderea în greutate obținută cu un medicament nu se menține neapărat după oprirea lui. Studiile cu tirzepatidă și semaglutidă au observat revenirea unei părți din greutatea pierdută, dar și variații mari între participanți. Rezultatele ajută la planificarea îngrijirii pe termen lung. SURMOUNT-4 și extensia STEP 1.

SURMOUNT-4 a comparat continuarea cu întreruperea

SURMOUNT-4 a inclus adulți cu obezitate sau suprapondere și o complicație asociată greutății, fără diabet. Prima etapă a fost comună: 36 de săptămâni de tirzepatidă, alături de intervenții privind alimentația și activitatea fizică. Tirzepatida acționează asupra receptorilor a doi hormoni, GIP și GLP-1, implicați în reglarea metabolismului și a apetitului. Studiul original.

Din cei 783 înscriși în etapa inițială, 670 au fost repartizați apoi aleatoriu să continue tirzepatida sau să primească placebo pentru încă 52 de săptămâni. Randomizarea după această etapă înseamnă că rezultatul privește în special persoane care au ajuns până la momentul întreruperii în condițiile studiului.

Până la săptămâna 36, scăderea medie a greutății fusese de 20,9%. În următorul an, grupul care a continuat medicamentul a mai scăzut, în medie, cu 5,5%, iar cel trecut la placebo a crescut cu 14,0%. Aceste două procente sunt calculate față de greutatea de la randomizare, nu față de cea de la începutul întregului studiu. La final, scăderea medie față de greutatea inițială rămânea de 25,3% cu tirzepatidă și 9,9% cu placebo. Rezultatele SURMOUNT-4.

Datele arată o diferență clară între strategii. Reacțiile adverse cele mai frecvente au fost digestive, în majoritate ușoare sau moderate, și au fost mai frecvente cu tratamentul continuat. Beneficiile și tolerabilitatea trebuie judecate împreună. Studiul a fost sponsorizat de Eli Lilly.

Ce înseamnă „au recâștigat 25% din greutatea pierdută”

O analiză ulterioară SURMOUNT-4, publicată online la 24 noiembrie 2025, a examinat 308 participanți din grupul de întrerupere care slăbiseră cel puțin 10% în etapa inițială. După un an, 254 dintre ei, 82,5%, recâștigaseră cel puțin un sfert din scăderea obținută. Analiza post hoc.

Acesta este un alt numitor decât greutatea corporală. Într-un exemplu ipotetic, o persoană care a slăbit 20 kg și pune înapoi 5 kg a recâștigat 25% din kilogramele pierdute. Nu înseamnă o creștere de 25% a întregii greutăți corporale. Exemplul explică procentul; nu este un caz din studiu.

Revenirea mai mare a greutății a fost asociată cu pierderea unei părți mai mari din ameliorările circumferinței taliei, tensiunii și unor parametri metabolici. Analiza este exploratorie, făcută după stabilirea obiectivelor inițiale ale studiului. Grupurile cu grade diferite de revenire a greutății nu au fost repartizate aleatoriu în acele categorii, iar autorii nu dispuneau de măsurători obiective complete ale alimentației și activității fizice. Metodele și limitele analizei.

Ce s-a observat după semaglutidă

În extensia STEP 1, 327 de participanți au fost urmăriți încă un an după încheierea tratamentului de 68 de săptămâni. În grupul cu semaglutidă, scăderea medie inițială fusese de 17,3%; în anul fără tratament au revenit 11,6 puncte procentuale, raportate tot la greutatea de la început. La final rămânea o reducere medie de 5,6% față de greutatea inițială. Aproximativ două treimi din scăderea anterioară s-au pierdut, în medie. Rezumatul original STEP 1.

Și intervenția structurată asupra stilului de viață a fost oprită la începutul extensiei. Această diferență față de SURMOUNT-4 contează: studiile nu pot fi comparate ca și cum ar fi testat exact același program de menținere. Extensia a urmărit un subgrup, iar analizele sale au fost exploratorii.

Întreruperea este o decizie care are nevoie de urmărire

Ghidul OMS din 2025 tratează obezitatea ca boală cronică și formulează recomandări condiționate pentru utilizarea pe termen lung a terapiilor GLP-1 la adulți, în afara sarcinii. Recomandarea este condiționată și de limitele datelor despre siguranță, menținere și întrerupere, precum și de cost și acces. OMS: explicația ghidului.

Discuția cu medicul poate include motivul întreruperii, reacțiile adverse, evoluția greutății și a bolilor asociate, sprijinul alimentar și momentul reevaluării. Dacă medicamentul este folosit și pentru diabet, controlul glicemiei trebuie luat în calcul separat; populațiile prezentate aici nu aveau diabet.

Surse