Pentru cuplurile cu infertilitate inexplicabilă, un studiu multicentric randomizat a comparat două trasee de tratament: inseminarea intrauterină cu stimulare ovariană, urmată la nevoie de fertilizare in vitro (FIV), și FIV de la început.

Potrivit rezumatului studiului „In Vitro Fertilization or Intrauterine Insemination in Unexplained Infertility”, cunoscut ca FIIX, 737 de cupluri au fost repartizate aleatoriu între cele două grupuri. Cercetătorii au urmărit în principal dacă inseminarea cu stimulare ovariană nu era mai puțin eficientă decât FIV peste o limită stabilită în prealabil, folosind ca rezultat proporția cumulativă a nașterilor vii.

În prima etapă au fost comparate până la patru cicluri de inseminare cu stimulare ovariană și un ciclu complet de FIV, cu transferul tuturor embrionilor. Analiza principală a inclus 585 de cupluri; au fost excluse cele aflate în prima etapă în timpul restricțiilor legate de COVID-19.

Proporția nașterilor vii rezultate din prima etapă a fost de 31% în grupul cu inseminare și de 55% în grupul cu FIV. Diferența ajustată a fost de 24 de puncte procentuale în favoarea FIV. Inseminarea nu a îndeplinit criteriul de neinferioritate stabilit de cercetători față de FIV.

După șapte luni, cuplurile fără naștere vie sau sarcină în evoluție puteau continua într-o a doua etapă: cele alocate inițial inseminării puteau urma până la două cicluri de FIV, iar cele alocate inițial FIV puteau urma încă un ciclu.

În analiza cumulativă a celor două etape, proporțiile nașterilor vii au fost de 70% pentru traseul început cu inseminare și de 71% pentru cel început cu FIV. Comparația privește două trasee terapeutice în care era posibil accesul ulterior la FIV; ea nu demonstrează că inseminarea și FIV sunt echivalente.

Pentru includerea nașterilor vii în analize, rezumatul precizează că prima zi a ciclului de tratament care a dus la sarcină sau prima zi a ultimei menstruații dinaintea concepției trebuia să se încadreze în primele șapte luni de la repartizare pentru etapa 1, respectiv în primele 20 de luni pentru etapa 2. Aceste intervale nu reprezintă termene până la care trebuia să aibă loc nașterea.

Rezumatul raportează evenimente adverse grave la șase cupluri din grupul alocat inițial inseminării și la 14 din grupul alocat FIV. Majoritatea au fost legate de recoltarea ovocitelor sau de hiperstimulare.

Materialul disponibil pentru această ciornă este rezumatul studiului, nu textul integral. El nu oferă suficiente detalii pentru a evalua costurile sau accesul la tratament în România.