Suplimentarea cu vitamina D este frecvent asociată cu ideea de protecție a oaselor, însă beneficiul ei pentru prevenirea fracturilor la persoanele care au deja un status adecvat al vitaminei D rămâne discutat. Un nou studiu randomizat din Finlanda aduce date importante în această direcție: administrarea zilnică de vitamina D3 în doze de 1.600 sau 3.200 UI nu a redus riscul de fracturi comparativ cu placebo.
Cum a fost realizat studiul
Finnish Vitamin D Trial a inclus 2.495 de participanți: bărbați cu vârsta de cel puțin 60 de ani și femei cu vârsta de cel puțin 65 de ani. Participanții au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri: placebo, 1.600 UI de vitamina D3 pe zi sau 3.200 UI pe zi. Intervenția a fost planificată pentru cinci ani, iar diagnosticele de fractură au fost identificate folosind registre naționale de sănătate.
Ce au arătat rezultatele
În perioada medie de aproximativ 4,1 ani de suplimentare au fost înregistrate 49 de fracturi în grupul placebo, 73 în grupul care a primit 1.600 UI/zi și 52 în grupul care a primit 3.200 UI/zi. Comparativ cu placebo, raportul de risc a fost 1,52 pentru doza de 1.600 UI/zi și 1,07 pentru doza de 3.200 UI/zi.
În urmărirea extinsă, cu o durată medie de aproximativ 7,3 ani, au fost înregistrate 104 fracturi în grupul placebo, 139 în grupul de 1.600 UI/zi și 111 în grupul de 3.200 UI/zi. Autorii nu au identificat diferențe semnificative între grupuri pentru subtipurile de fractură și au concluzionat că suplimentarea cu vitamina D3 nu a redus riscul de fracturi în această populație.
În grupul care a primit 1.600 UI/zi s-a observat un risc statistic mai mare de fractură față de placebo, în timp ce pentru 3.200 UI/zi diferența nu a fost semnificativă. Acest rezultat trebuie interpretat cu prudență și nu demonstrează, de unul singur, că doza de 1.600 UI/zi provoacă fracturi. Concluzia principală a studiului este absența unui beneficiu preventiv al suplimentării în populația analizată.
Un detaliu esențial: majoritatea participanților nu aveau deficit de vitamina D
Într-un subgrup de 550 de participanți, concentrația medie inițială de 25-hidroxivitamina D a fost de 74,8 nmol/L, ceea ce arată că populația studiată era, în mare parte, suficientă din punct de vedere al vitaminei D. După 12 luni, valorile medii au fost de 73,0 nmol/L în grupul placebo, 99,7 nmol/L în grupul de 1.600 UI/zi și 120,4 nmol/L în grupul de 3.200 UI/zi.
Ce nu spune acest studiu
Nu demonstrează că vitamina D este inutilă la persoanele cu deficit documentat.
Nu evaluează vitamina D ca tratament unic pentru osteoporoză.
Nu arată că dozele testate au aceleași efecte la toate grupele de vârstă sau la toate populațiile.
Nu înlocuiește evaluarea individuală a riscului de fractură, a densității osoase sau a necesarului de tratament pentru osteoporoză.
Care este mesajul practic
Rezultatele nu susțin administrarea de rutină a unor doze relativ mari de vitamina D3 exclusiv pentru prevenirea fracturilor la adulții vârstnici care au deja un status adecvat al vitaminei D. Prevenția fracturilor rămâne multifactorială și trebuie adaptată riscului individual, iar suplimentarea cu vitamina D are o semnificație diferită atunci când există deficit sau alte indicații clinice.
Sursa studiului
Rikkonen T, Hantunen S, Kröger H și colaboratorii. „The effect of vitamin D3 supplementation on fracture incidence in an aging population – The Finnish vitamin D trial”. Bone, 2026;213:118081. DOI: 10.1016/j.bone.2026.118081. PMID: 42704968.
