O spirometrie normală nu exclude întotdeauna astmul la un adult cu simptome sugestive. Ghidul britanic comun BTS–NICE–SIGN, elaborat de Societatea Toracică Britanică, institutul NICE și rețeaua scoțiană de ghiduri SIGN, cere un istoric clinic compatibil și un test obiectiv care susține diagnosticul. Dacă rezultatele nu îl confirmă, dar suspiciunea persistă, evaluarea poate continua cu alte teste. Medicamentele deja folosite contează: corticosteroizii inhalatori pot face spirometria și măsurarea oxidului nitric expirat, numită FeNO, să fie mai frecvent normale. NICE NG245, recomandările 1.1.2, 1.1.7 și 1.2.4.
Mai întâi, tiparul simptomelor
Medicul întreabă despre respirație șuierătoare, tuse, lipsă de aer sau constricție toracică și despre variația lor: noaptea, dimineața ori în anumite anotimpuri. Contează factorii declanșatori și istoricul personal sau familial de astm ori alergii. Evaluarea caută și indicii pentru alte diagnostice. NICE NG245, recomandarea 1.1.1.
Această etapă dă sens testelor. Comitetul ghidului precizează că recomandările de diagnostic se aplică persoanelor al căror istoric și examen susțin suspiciunea de astm. Niciunul dintre testele analizate nu identifică singur toate cazurile, astfel că pentru multe persoane este nevoie de o combinație. NICE NG245, raționamentul recomandărilor.
Testele pentru inflamație și cele pentru fluxul de aer răspund diferit
FeNO măsoară oxidul nitric din aerul expirat, un indicator folosit în evaluarea inflamației căilor respiratorii. Eozinofilele sunt un tip de celule albe măsurat în sânge. În algoritmul pentru adulți, ghidul începe cu unul dintre aceste teste. Valorile se interpretează alături de tabloul clinic: eozinofilele pot fi crescute și în alte boli, iar FeNO este influențat de alergiile căilor respiratorii și de fumat. NICE NG245, recomandarea 1.2.1 și raționament; explicația comitetului.
Testul de reversibilitate repetă spirometria după un bronhodilatator, un medicament care lărgește căile respiratorii. El caută o îmbunătățire a fluxului de aer. FEV1 reprezintă volumul expirat forțat în prima secundă. În algoritmul citat pentru adult, creșterea de cel puțin 12% și 200 ml față de valoarea inițială susține diagnosticul; este acceptată și exprimarea creșterii ca minimum 10% din valoarea normală prezisă. Acestea sunt două moduri diferite de calcul, care trebuie identificate pe raport. NICE NG245, recomandarea 1.2.2 și definiții.
Măsurători repetate sau provocare bronșică
Dacă spirometria nu este disponibilă ori se amână, ghidul propune măsurarea debitului expirator de vârf, PEF, de două ori pe zi timp de două săptămâni. PEF descrie viteza maximă a aerului expirat. Variația dintre măsurători permite investigarea schimbărilor în timp, folosind tehnica și calculul explicate de echipa medicală. NICE NG245, recomandarea 1.2.3.
Dacă testele nu confirmă astmul, dar suspiciunea clinică rămâne, poate urma trimiterea pentru un test de provocare bronșică. Acesta verifică reactivitatea căilor respiratorii în condiții controlate, cu măsurători ale funcției pulmonare. Este ales și interpretat de specialist. NICE NG245, recomandarea 1.2.4 și definiția testului.
Un adult cu simptome acute importante trebuie tratat fără a aștepta finalizarea tuturor testelor; investigațiile care nu pot fi făcute imediat se efectuează după controlul episodului. La consultație sunt utile raportul complet și lista inhalatoarelor deja folosite, pentru ca medicul să poată explica ce informație mai lipsește. NICE NG245, recomandările 1.1.5–1.1.7.
