Diareea apărută în timpul sau după un tratament antibiotic poate avea mai multe cauze. Una dintre ele este infecția cu Clostridioides difficile, o bacterie care poate produce toxine și inflamația colonului. Expunerea la antibiotice, o infecție anterioară cu această bacterie, vârsta înaintată și contactul recent cu servicii medicale cresc suspiciunea. CDC, informațiile clinice despre C. difficile.
Când are sens o probă de scaun
Ghidul IDSA/SHEA identifică drept populație preferată pentru testare persoanele cu cel puțin trei scaune neformate în 24 de ore, apărute recent și fără o explicație clară. Numărul descrie un tablou pentru care analiza poate fi utilă; nu este o regulă de a aștepta până la al treilea scaun dacă starea se deteriorează. Medicul verifică și cauze alternative, inclusiv administrarea de laxative. IDSA/SHEA, recomandarea de diagnostic VI; CDC, evaluarea diareei.
Pentru consultație sunt utile numele antibioticului, datele de început și sfârșit, frecvența scaunelor și celelalte medicamente. NICE recomandă evaluarea severității, a vârstei, fragilității și bolilor asociate, deoarece acestea influențează riscul de complicații sau recurență. NICE NG199, recomandarea 1.1.2.
De ce un PCR pozitiv nu este întreaga explicație
Testele moleculare precum PCR detectează o bacterie capabilă să producă toxine. Pot fi pozitive și la o persoană colonizată, care nu are o boală produsă de C. difficile, sau la cineva a cărui diaree are altă cauză. De aceea, simptomele și motivul testării contează. CDC, testele moleculare.
Laboratorul poate combina teste pentru antigen, toxine și material genetic într-un algoritm în mai multe etape. Testele de toxină au sensibilitate mai mică decât unele metode moleculare, iar toxina se poate degrada dacă proba nu este păstrată și prelucrată corect. Aceste diferențe explică de ce rezultate aparent discordante trebuie citite împreună, în context clinic. CDC, metodele de diagnostic; IDSA/SHEA, recomandările VII–VIII.
Evaluarea include pierderea de lichide și tratamentele existente
NICE recomandă ca echipa medicală să revadă antibioticul deja administrat și să stabilească dacă mai este esențial sau dacă este necesară o alternativă. Se verifică și laxativele, medicamentele pentru aciditatea gastrică și tratamentele care pot crea probleme în deshidratare. Decizia depinde de motivul pentru care au fost prescrise. NICE NG199, recomandările 1.1.3–1.1.4.
În suspiciunea de C. difficile, ghidul recomandă gestionarea pierderii de lichide și evitarea medicamentelor care încetinesc tranzitul, precum loperamida. O persoană foarte bolnavă sau ale cărei simptome se agravează rapid ori important necesită evaluare spitalicească; vârsta, fragilitatea și bolile asociate pot coborî pragul pentru trimitere. NICE NG199, recomandările 1.1.8 și 1.1.14–1.1.15.
După tratament, dacă simptomele au dispărut, CDC nu recomandă repetarea testului pentru a dovedi vindecarea, deoarece colonizarea poate persista. În schimb, reapariția diareei este o schimbare clinică de discutat cu medicul. CDC, repetarea testării.
