După tratamentul infecției cu Helicobacter pylori, confirmarea eliminării bacteriei este un pas separat. Ghidul American College of Gastroenterology (ACG) din 2024 recomandă verificarea la toți adulții tratați, prin test respirator cu uree, test pentru antigen în scaun sau, când este cazul, test bazat pe biopsie gastrică. Terminarea antibioticelor nu ține locul acestei verificări. Sinteza oficială ACG
Cele două teste fără endoscopie
La testul respirator, pacientul primește uree marcată cu un atom special de carbon. Dacă bacteria este prezentă, ea descompune ureea, iar produsul rezultat poate fi identificat în aerul expirat colectat ulterior. Investigația urmărește astfel un semn al infecției active, fără recoltarea unei bucăți de țesut din stomac. Explicația NIDDK, institut din cadrul NIH
Testul pentru antigen fecal folosește o probă de scaun, recoltată în condițiile indicate de laborator. El caută componente ale bacteriei. Consensul european Maastricht VI consideră potrivit, înainte și după tratament, un test validat care folosește anticorpi monoclonali pentru detectarea antigenului. Acești anticorpi sunt instrumentul analizei de laborator. Metodele disponibile diferă; medicul și laboratorul pot preciza ce analiză este adecvată pentru confirmarea eradicării. Consensul Maastricht VI, secțiunea de diagnostic
Dacă există și o indicație de endoscopie, se pot obține biopsii pentru evaluarea mucoasei și pentru testare. Necesitatea examinării stomacului se stabilește din contextul clinic; existența unui test de control nu înseamnă că fiecare persoană trebuie să repete endoscopia.
De ce nu se testează imediat
ACG precizează un interval de cel puțin patru săptămâni după încheierea antibioticelor. Consensul european explică diferența dintre suprimarea temporară a bacteriei la sfârșitul tratamentului și eradicarea evaluată după o perioadă de patru–șase săptămâni. Un test prea devreme poate surprinde o infecție redusă temporar sub pragul de detectare și poate fi fals negativ: rezultatul pare favorabil, deși bacteria persistă.
Contează și medicamentele luate după cura de eradicare, inclusiv antibioticele prescrise pentru altă problemă. Materialul ACG de prezentare a ghidului indică, pentru evitarea rezultatelor fals negative, patru săptămâni fără antibiotice și bismut și două săptămâni fără inhibitori ai pompei de protoni. Aceștia din urmă reduc secreția acidă a stomacului. Sinteza ACG include și medicamentele din clasa blocantelor acide competitive cu potasiul în intervalul de două săptămâni. Recomandările ACG pentru testul de control
Aceste intervale descriu condițiile de testare din ghiduri, nu un plan personal de întrerupere a tratamentului. Medicul trebuie să stabilească dacă și cum se poate face pauza și ce soluție este potrivită dacă simptomele sau altă afecțiune impun continuarea medicamentelor. Spune-i ce ai luat și când, înainte de programarea probei.
De ce anticorpii din sânge nu confirmă vindecarea
Anticorpii împotriva H. pylori pot rămâne detectabili luni după eliminarea bacteriei. Un rezultat pozitiv al anticorpilor nu arată singur că infecția continuă, iar consensul Maastricht VI precizează că serologia nu se folosește pentru confirmarea eradicării.
Ce urmează după rezultat
Un rezultat de control trebuie citit împreună cu metoda folosită, data terminării tratamentului și pregătirea pentru test. Dacă proba a fost recoltată prea devreme sau sub medicamente care interferează, medicul poate reconsidera momentul testării înainte de a concluziona că infecția a fost eliminată.
Dacă infecția persistă, alegerea unui nou tratament ține cont și de antibioticele administrate anterior și de rezistența bacteriei. NIDDK explică faptul că medicul poate prescrie o altă combinație de medicamente; repetarea pe cont propriu a aceleiași cure nu este pasul de control. La persoanele cu ulcer care nu se vindecă, evaluarea poate include și endoscopie cu biopsii. NIDDK — tratamentul ulcerelor și al infecției
