Ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC), publicat la 28 august 2026, schimbă felul în care sunt grupate formele de insuficiență cardiacă și actualizează recomandările de tratament. Pentru pacient, noutatea oferă un motiv de a discuta diagnosticul și planul de urmărire la consultație. Anunțul oficial ESC.

Insuficiența cardiacă este un sindrom: simptome și semne produse de anomalii ale structurii sau funcționării inimii. Diagnosticul presupune și dovezi obiective, nu se stabilește numai din oboseală ori dintr-un procent de pe ecografie. Ghidul original, secțiunea 3.1.

Pragul de 50% și ce poate spune ecografia

Fracția de ejecție a ventriculului stâng arată ce proporție din sângele aflat în această cameră este pompată la fiecare contracție. În noua clasificare, insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă include valori sub 50%, iar cea cu fracție de ejecție păstrată include valori de cel puțin 50%. Categoria separată „ușor redusă”, de 41–49%, a fost eliminată. ESC — schimbarea clasificării.

Explicația oferită de grupul de experți este că persoanele din categoria intermediară au mecanisme ale bolii și răspunsuri la tratament apropiate de cele cu fracție redusă. Schimbarea denumirii nu înseamnă că o valoare mai veche de 45% s-a înrăutățit între timp.

Pragul este util pentru organizarea îngrijirii, dar măsurarea are variabilitate, iar rezultatul trebuie interpretat în context. O fracție păstrată nu exclude insuficiența cardiacă: sunt necesare simptome sau semne și dovezi ale unor anomalii compatibile cu presiuni de umplere crescute ori relaxare deficitară. Ghidul original, secțiunea 3.3.1.

Prevenția intră în aceeași perspectivă cu boala simptomatică

ESC introduce și o clasificare pe stadii, de la persoanele cu factori de risc, în stadiul A, până la insuficiența cardiacă avansată, în stadiul D. Aceasta aduce prevenția și depistarea timpurie în centrul îngrijirii. A avea factori de risc nu echivalează cu un diagnostic de insuficiență cardiacă. ESC — prevenție și intervenție timpurie.

Termenul „decompensată” înlocuiește „acută” în clasificarea prezentărilor bolii. El poate descrie și o agravare treptată. Ritmul schimbării simptomelor și gravitatea lor contează pentru evaluare, indiferent de denumirea folosită în documente. Sinteza congresului ESC.

Cum sunt organizate tratamentele

Ghidul distinge tratamentul medicamentos de bază, tratamentele medicamentoase suplimentare și intervențiile recomandate, inclusiv dispozitivele implantabile. Primele urmăresc reducerea internărilor și/sau a deceselor în populațiile pentru care sunt recomandate; cele suplimentare pot ținti simptomele sau anumite situații clinice. Sinteza ESC a recomandărilor.

În tratamentul de bază, două clase de medicamente au recomandări care acoperă ambele categorii ale fracției de ejecție. Antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi reduc retenția de sare și lichide și contribuie la protejarea inimii. Inhibitorii SGLT2 ajută la eliminarea surplusului de sare și lichide și au efecte protectoare asupra inimii și rinichilor. Explicațiile ESC pentru pacienți, pagina 8.

Totuși, medicamentele din aceeași clasă nu au toate aceeași bază de studii, iar alegerea ține și de funcția renală și de potasiul din sânge. Pentru fracția păstrată, beneficiul asupra obiectivelor care combină internările și decesul este susținut în mare măsură de reducerea internărilor; nu trebuie tradus automat printr-un beneficiu de supraviețuire demonstrat separat. Ghidul original, secțiunea 6.1.2.

Planul se implementează și se ajustează în funcție de toleranță. Materialul ESC pentru pacienți descrie inițierea timpurie și creșterea dozelor atunci când este sigur, cu reevaluări în primele săptămâni după externare. Ajustarea dozelor cere monitorizare medicală. Ghidul ESC pentru pacienți, paginile 8–9.

O consultație pregătită cu informații concrete

Pentru următoarea întâlnire, pot fi utile rezultatul ecografiei, lista medicamentelor și observații despre simptome și activitățile care au devenit dificile. Întrebările pot porni de la situația proprie:

  • Care este cauza insuficienței cardiace și cum se interpretează fracția de ejecție?

  • Ce urmărește fiecare medicament din schema mea?

  • Ce controale și analize sunt necesare după modificarea tratamentului?

  • Ce schimbări ale simptomelor trebuie raportate și pe cine contactez?

ESC recomandă urmărire regulată chiar când simptomele sunt stabile. După spitalizare, versiunea pentru pacienți indică o vizită în primele una–două săptămâni, iar ulterior controale adaptate stării clinice. Echipa poate discuta și reabilitarea, sănătatea emoțională și obiectivele pacientului. Materialul pentru pacienți, paginile 11–12.

Surse