După o pierdere scurtă a cunoștinței, alegerea investigațiilor depinde de felul în care s-a produs episodul. Ghidul NICE pentru persoane de peste 16 ani recomandă în evaluarea inițială istoricul, examinarea și o electrocardiogramă cu 12 derivații. Nu recomandă electroencefalograma de rutină pentru orice pierdere trecătoare a cunoștinței. NICE CG109 — recomandări.
ECG-ul înregistrează activitatea electrică a inimii. EEG-ul înregistrează activitatea electrică a creierului. Cele două teste răspund unor întrebări diferite, iar faptul că o persoană a căzut și nu a răspuns câteva momente nu stabilește dinainte care organ explică episodul.
Ce merită povestit la consultație
Medicul are nevoie de informații despre poziția persoanei, activitatea desfășurată și eventualele semne de dinainte: transpirații, senzație de căldură, greață sau modificări de vedere. Contează și ce a observat un martor — culoarea pielii, mișcările, durata pierderii cunoștinței și modul în care persoana și-a revenit.
Aceste detalii ajută la alegerea între explicații care pot părea asemănătoare din exterior. NHS enumeră, între cauzele leșinului, ridicarea prea rapidă, căldura, aportul insuficient de alimente ori lichide, durerea și problemele cardiace. Un episod trebuie evaluat în contextul persoanei, al medicamentelor și al circumstanțelor. NHS — leșinul.
Descrierea unui martor poate completa memoria persoanei, care nu știe întotdeauna cât a durat episodul sau ce s-a întâmplat în intervalul pierderii cunoștinței. O notă făcută curând după eveniment ajută la păstrarea ordinii faptelor, fără a transforma observațiile într-un diagnostic.
De ce mișcările nu decid singure cauza
NICE precizează că mișcări scurte, asemănătoare convulsiilor, pot apărea și în leșinul necomplicat. În schimb, mușcarea limbii, mișcările prelungite ale membrelor sau confuzia după episod pot orienta către evaluare pentru epilepsie. Ele trebuie interpretate împreună, nu ca un test de diagnostic la domiciliu.
ECG-ul poate identifica anomalii care schimbă urgența evaluării. Dacă există suspiciune de aritmie, medicul poate indica monitorizarea ritmului pe o perioadă mai lungă; tipul monitorizării depinde și de frecvența episoadelor. Un ECG scurt normal nu garantează că o tulburare intermitentă de ritm nu există.
Când evaluarea este urgentă
Ajutorul de urgență este necesar dacă persoana nu respiră normal, nu poate fi trezită, nu și-a revenit complet, are dificultăți de vorbire sau mișcare, durere toracică ori palpitații, sau s-a rănit grav. Leșinul în timpul efortului sau în poziție culcată este, de asemenea, un motiv de evaluare urgentă. Semnele de alarmă descrise de NHS.
În România, numărul pentru serviciile de urgență este 112, valabil în întreaga Uniune Europeană. Persoana care solicită ajutorul trebuie să urmeze instrucțiunile operatorului. Comisia Europeană — numărul 112.
După un episod cu revenire completă, evaluarea urmărește cauza și riscul de repetare. Rezultatul util al consultației este un plan: ce explicație este susținută, ce rămâne neclar și ce investigație poate clarifica acea incertitudine.
