Problemele de memorie nu stabilesc singure diagnosticul de demență. Medicul trebuie să afle cum au început, cum au evoluat și dacă afectează activitățile zilnice, apoi să verifice alte cauze posibile. Depresia, afectarea auzului sau vederii, confuzia acută și efectele unor medicamente fac parte din evaluare. NICE NG97 — recomandările de diagnostic.
Evoluția în timp și viața de zi cu zi
Consultația pornește de la exemple concrete: ce lucruri sunt uitate, cât de des, ce s-a schimbat față de perioada anterioară și dacă persoana mai gestionează cumpărăturile, gătitul, îngrijirea personală sau plata facturilor. O persoană apropiată poate completa descrierea schimbărilor, dacă pacientul dorește să participe împreună la consultație. NHS — cum se stabilește diagnosticul.
Medicul întreabă și despre starea generală, sănătatea mintală și tratamente. Unele simptome pot avea legătură cu depresia, anxietatea, o tiroidă insuficient activă sau reacțiile adverse ale medicamentelor. Identificarea unei explicații tratabile nu încheie automat evaluarea dacă schimbările continuă.
Un debut brusc cere altă urgență
Confuzia instalată brusc diferă de uitarea care se accentuează treptat. Persoana poate să nu știe unde este, să urmărească greu o conversație ori să nu se poată concentra. Aceasta poate fi o manifestare de delir, adică o tulburare acută a stării mintale, și necesită ajutor medical imediat. NHS — confuzia bruscă.
Printre cauzele care trebuie evaluate se numără infecția, scăderea glicemiei, un AVC, traumatismele și anumite medicamente. În România se poate apela 112 pentru o astfel de urgență. Comisia Europeană — serviciile de urgență. Apariția confuziei la o persoană cu demență cunoscută cere tot evaluare pentru o problemă acută.
Ce analize pot căuta cauze tratabile
NHS descrie analize pentru funcția ficatului, rinichilor și tiroidei, hemoglobina glicată, vitamina B12 și folat. Ele caută probleme care pot produce simptome asemănătoare sau pot contribui la dificultățile cognitive. O probă de urină ori alte investigații pot fi necesare dacă medicul suspectează o infecție. NHS — testele folosite în evaluare.
Lista nu înlocuiește alegerea individuală a investigațiilor. Un rezultat anormal se interpretează împreună cu simptomele și poate orienta tratamentul sau alte verificări. O analiză normală nu confirmă, prin eliminare, o boală neurodegenerativă.
Ce pot arăta testele cognitive
Testele verifică memoria, atenția, limbajul și orientarea. Scorul ajută la identificarea dificultăților care merită investigate, dar nu pune singur diagnosticul. Nivelul educației poate influența performanța: un scor mic nu are aceeași semnificație pentru fiecare persoană, iar un scor bun nu exclude întotdeauna o problemă. NHS explică aceste limite, iar NICE cere explicit să nu fie exclusă demența doar pentru că scorul este normal.
Revizuirea medicamentelor contează în paralel. NICE atrage atenția asupra efectelor cumulative ale unor medicamente asupra memoriei și gândirii. Medicul verifică necesitatea lor și alternativele, dacă sunt potrivite. O listă completă, inclusiv produse fără rețetă și suplimente, ajută această analiză.
Când continuă evaluarea la specialist
Dacă suspiciunea persistă după investigarea cauzelor alternative, poate fi necesară evaluarea neurologică, geriatrică sau psihiatrică. NICE recomandă examinarea structurii creierului prin imagistică pentru căutarea unor cauze și orientarea subtipului de demență, cu excepții când diagnosticul și subtipul sunt deja clare. CT-ul și RMN-ul sunt astfel de investigații și se interpretează alături de istoricul și examinarea persoanei. NHS — examinările creierului.
La consultație sunt utile rezultatele anterioare, lista medicamentelor și câteva exemple datate ale schimbărilor observate. Ele permit aprecierea evoluției și stabilirea unui plan de urmărire, inclusiv când prima evaluare nu lămurește complet cauza.
