O nouă poziție comună a Federației Internaționale de Ginecologie și Obstetrică (FIGO) și a Federației Mondiale a Inimii (WHF), publicată pe 22 septembrie 2026, propune o evaluare mai atentă a riscului cardiovascular când se discută terapia hormonală pentru menopauză. Documentul merge până la a permite luarea în considerare a tratamentului pentru simptome la unele femei cu boală cardiacă ischemică deja diagnosticată, după analiza beneficiilor și riscurilor. Această poziție nu reprezintă însă un acord unanim între ghidurile actuale. Documentul FIGO–WHF.

Este un document de poziție care interpretează dovezi existente, nu un nou studiu în care femeile au fost repartizate aleatoriu la hormoni sau placebo. Nu demonstrează că terapia hormonală previne infarctul. Diferența dintre tratarea simptomelor menopauzei și prevenirea bolilor inimii este esențială. FIGO–WHF, text integral; NICE, recomandarea 1.6.4.

Simptomele și riscul cardiovascular se evaluează împreună

Terapia hormonală sistemică acționează în întregul organism și este folosită, între altele, pentru bufeuri și transpirații nocturne supărătoare. Ea se deosebește de estrogenul vaginal în doză mică, utilizat pentru simptome locale precum uscăciunea și disconfortul. Discuția despre riscul cardiovascular al terapiei sistemice nu poate fi aplicată automat tuturor produselor hormonale. FIGO–WHF, secțiunile despre terapia sistemică și vaginală.

Înaintea alegerii unui tratament, FIGO–WHF recomandă evaluarea profilului de risc: tensiune, lipide, diabet, fumat și antecedente relevante. Contează și bolile deja diagnosticate. A avea un factor de risc, cum este hipertensiunea, nu este același lucru cu a fi avut un infarct. Calea de administrare, tipul hormonilor și nevoia de a proteja mucoasa uterului fac parte din aceeași decizie. FIGO–WHF.

Ghidul Societății Europene de Endocrinologie (ESE) din 2025 oferă o distincție utilă: diabetul bine controlat și hipertensiunea bine controlată nu sunt, singure, contraindicații pentru terapia hormonală. În aceste situații preferă estrogenul administrat prin piele. Terapia nu ar trebui însă începută în prezența hipertensiunii necontrolate. ESE, recomandările 3.4–3.5.

De ce se discută despre plasturi și geluri

Administrarea „transdermică” înseamnă absorbția estrogenului prin piele, de exemplu dintr-un plasture sau gel. Calea orală și cea transdermică nu au același profil de risc. NICE arată că riscul de formare a cheagurilor în vene este mai mare cu terapia orală decât cu cea transdermică. Acesta este un motiv pentru care traseul prin piele poate fi preferat în anumite situații. NICE NG23, riscul tromboembolismului venos.

Această diferență nu înseamnă că un plasture este potrivit pentru orice femeie cu o boală cardiacă. Societatea Nord-Americană pentru Menopauză (NAMS), numită astăzi The Menopause Society, precizează în poziția din 2022 că formele transdermice și dozele mai mici pot reduce riscul de cheaguri și accident vascular cerebral, dar lipsesc comparațiile directe suficiente prin studii randomizate. Reducerea unui anumit risc nu elimină toate contraindicațiile. Poziția NAMS 2022, rezumat și contraindicații.

Boala coronariană existentă este punctul sensibil

Boala cardiacă ischemică presupune că mușchiul inimii primește insuficient sânge; poate include angină sau antecedente de infarct. FIGO–WHF spune că terapia sistemică poate fi luată în considerare pentru ameliorarea simptomelor menopauzei și în această situație, după consiliere atentă și o decizie comună. Autorii preferă, dacă tratamentul este ales, estrogenul transdermic în doză mică și implicarea mai multor specialități. Documentul recunoaște că datele despre siguranța după infarct sunt limitate. FIGO–WHF, secțiunea despre boala ischemică existentă.

Recomandările consultate nu au aceeași formulare:

  • ESE 2025 spune că, în general, terapia hormonală este contraindicată în boala coronariană existentă, inclusiv după infarct. Dacă există totuși o indicație, trebuie discutat cu un cardiolog. Ghidul menționează potențialul risc crescut și limitele dovezilor. ESE, secțiunea cardiovasculară.

  • NAMS 2022 include antecedentele de boală coronariană, infarct și accident vascular cerebral între contraindicațiile terapiei orale și transdermice. Documentul NAMS, p. 770.

  • NICE, în recomandarea revizuită în 2024, cere ca terapia pentru simptome să fie discutată și oferită, dacă este potrivită, de un clinician cu expertiză în menopauză atunci când există antecedente de boală coronariană sau accident vascular cerebral. NICE, recomandarea 1.5.30.

Pentru o femeie cu infarct în antecedente, întrebarea este dacă există o indicație suficientă pentru tratament în situația ei și ce alternative poate folosi. Istoricul cardiovascular și recomandările medicului curant trebuie puse în aceeași discuție cu severitatea simptomelor menopauzei.

Momentul începerii tratamentului

Momentul începerii tratamentului influențează evaluarea beneficiilor și riscurilor. NAMS descrie un raport mai favorabil pentru tratarea simptomelor supărătoare la femeile sub 60 de ani sau aflate în primii zece ani de la debutul menopauzei, în absența contraindicațiilor. Inițierea mai târzie are un profil mai puțin favorabil, inclusiv prin riscurile absolute mai mari asociate vârstei. NAMS 2022.

Pentru riscul coronarian, NICE a găsit rezultate neuniforme și nu a putut formula o recomandare care să stabilească efectul momentului inițierii asupra acestui risc. Momentul inițierii este un element al evaluării, împreună cu sănătatea cardiovasculară și scopul tratamentului. NICE, explicația dovezilor privind boala coronariană.

Prevenția cardiovasculară își păstrează rolul

ESE și NICE precizează că terapia hormonală nu trebuie folosită pentru prevenția primară sau secundară a bolilor cardiovasculare: adică nici pentru a evita primul eveniment, nici pentru a preveni repetarea lui după ce boala a apărut. FIGO–WHF cere continuarea măsurilor standard de prevenție, inclusiv tratamentul lipidelor și al tensiunii, când este indicat. Terapia pentru bufeuri nu înlocuiește statina sau tratamentul cardiologic prescris. ESE, recomandarea 3.3; NICE, 1.6.4; FIGO–WHF.

Poziția comună FIGO–WHF este utilă prin apelul la colaborare între ginecologie și cardiologie, dar rămâne o interpretare a dovezilor. Mai mulți autori declară relații de consultanță sau activități de conferențiere pentru companii farmaceutice. Declarațiile fac parte din contextul în care documentul trebuie citit. Declarațiile autorilor.

La consultație, decizia poate porni de la câteva lucruri concrete: simptomele pentru care se caută ajutor, timpul de la ultima menstruație, istoricul de infarct, accident vascular sau cheaguri și tratamentele deja urmate. O alegere individuală poate necesita medicul cu expertiză în menopauză și cardiologul.

Surse